Pacientul Uttler ( Uttler Admosferica )

Pasesc pe marmura rece a spitalului fantomic,
Fapt ce nu-l facusem un ultimele mele vieti,
Cafeaua mi-era partenerul durerii,
Deoarece timpul nu-mi culegea din putere ori din varsta.

Templul meu era Pamant, si o alta galaxie, templul meu erai si tu
Cuvant al nemuririi, freamat inauntrul meu , tumultosul meu prieten.

Stau si-ascult un voios copil, mic si rotofei, de la masa mea,
Ziarul sta in coltul stang al mesei, ceaiul negru mi-e servit,
Astazi cafea n-aveau la cafeneaua unde adesea pierd ce nu pot sa pierd.
Dreptate-mi faurea copilul prin cuvintele sale reci si dulci:

" Vremea nu-si arata forma, isi prezinta doar fesmantul fermecat,
Ce cade peste picioarele si capul celor din Ministerul Pacii, pentru ca
Vezi tu, sau nu auzi, pasul tau e urmarit in tacere, de cumulul ergometicon.
Uite -l pe acel non -tempora umano, acel eu cosmic, mitic, eul tau prezent,
Valuri naste in memoria umana a celor din Minister, lucru cei determina
Ca rationalul uman sa analizeze si sa dea sentinta guvernantului gigantic."

Ochiul forma spitalului imi prezenta, deoarece eu nu exist in infinit sau finit,
Tras de punctele geografice, tras de atomi timpului, eu inteleg si altceva din ticaitul sau,
Si iata-am si in halat, si cu papucii mei negrii, pasind pe marmura rece, a spitalului fantomic,
Consultandu-mi si prezentul si viitorul ce eu il prezint si-l simt.
Caci analiza mea, e prezentata de mine in transigurarea doctorului ratacitor pe lungile coridoare ale aceluiasi spital,
Situatia era urgenta, premergatorare ceasului unu in inelul universal , nascator de planete si atomi,
Stau si ascult, privesc si tac, scriu ceva, si deja sunt cu un servetel pe masa,
unde baietelul se infatisa in fata mea repetandu-mi acele cuvinte iara ,
Incluzand muritorii in prezentarea Ministerului Pacii si cel al Razboiului:
Ce cade peste picioarele si capul muritorilor din Ministerul Pacii
Si iata-ma iar pacientul propriei mele analogii efemere,
caut numere, caut timpul meu in buzunar, si - am uitat....
Ceaiul era rece, si trupul ma durea, si ceasul meu era tacut,
Si cafeaua ma astepta langa cana cu ceai, fierbinte si curata.

"Paciente Uttler......." doctorul constiintei mele ma striga...