Strada evidențiaților - Pacientul Uttler

Joaca asta numita destin pământean,
Joaca asta cu dorințe ambalate în minciuni,
Joaca asta din copilăria demult prăfuita în orice personalitate,
Joaca asta cu măști: o joaca acum uitata în irațional.

.............................................................................................

Luna zbătea în ceasul din coloane, ca un mic fum decolorat,
Ascultam de un "mi e dor de tine", de la un defunct preocupat,
Auzeam un bătut de inimi în ființele devorate de viul acestor clipe,
Si râdeam ca un sunet pe buzele celei mai nostalgice figuri- mutra mea.

Demascarea trupului, începe cu cioburi, ața, ace și lumânări,
Ardem și picuram ceara în irisul ochiului pentru a vedea lumina,
Tăiem urechea stângă  măcinată de intriga existentei și o alipim de dreapta,
Cu acul străpungem buza de jos și o cununam cu cea de sus, spre bucuria cuvintelor nespuse,
Din frunte pana-n ceafa lăsăm ciobul sa alunece prin parul negru și moale,
Îmbibat acum cu sânge cald ce se scurge pe umerii goi și pe coloana umana,
Bolborosind idei sexuale, desfrânare viitoare, golul sufletului,
Sangele se scurge si prin barba lunga si deasa, astfel unit in picioare e pământul,
Coastele ies prin pielea arsa, sfâșiată de gheare si dinți, mestecata - carnea atârna,
Prin gura începe sa se scurgă lichidul galben putrezit, si viermi încep sa se înece,
Rotule sfaramante, picioare încrucișate, abdomen mucegăit, privire arsa,
Trup, de arunc din suflet, într-un cubism pictat de un dement,
Tridimensional recviem, scris pe un simplu pergament.

...............................................................................................
Final 1:

Cine crede în creatori de dumnezeu, cine nu crede în mine?
E din intenție, sau o simpla blasfemie,
nu-ti voi cere nimic, doar o privire din șoapta tentațiilor,
Te aștept acolo, în trup, în suflet, pe Strada Evidențiaților.

..............................................................................................
Final 2:

Caut în minciuni, ce vreau sa aud în singurătate,
Dar vreau ca tot ce am aici, sa nu-l iau nicăieri maine,
Deși te-as lua pe tine doar, un zâmbet sincer - străine,
Sa-l dau sa tatueze pe chipul lor , al încuiaților,
Sa le strig în urma: Bine ați plecat spre Strada Evidențiaților.