Kollor

Prind fragilul sunet in timpul petrecut aici,

Ascult in liniste, singuratatea mea, o ascult atent,

Invat sa vorbesc, incep sa suspin, sa ma inchin,

Invat ca timpul secunde moarte are, cand astepti in singuratate.

Astept sa treaca acest Adagio dincolo de aceasta camera a vietii mele,

Astept sa invat sa inteleg acest suflet ce traieste prin aschiile marunte,

Astept prea mult sa se nasca arta , asteapt o maturizare universala,

Insa si asteptarea poate invata sa aiba rabdare acum.

Prind fragilul sunet de pian, arta se naste usor,

Botezul e facut acum, o sa se numeasca Kollor,

Prezinta nasterea, viata si eternitatea asteptarii,

Acest poem simfonic care ne slujeste in viata,

Asteptarea este arta de care viata  se poate bucura in maturizare sa.