Prind miscarea, prin podeaua gaurita ma cufund,
n-am mai dansat, ritm opac si violent,
eu prefer un dans al frunzei,
un dans calm si zgutuitor prin gratia sa.
De ce ma supun intr-un salon , plin de mese albe,
unor reguli interioare de conduita si tinuta,
eu sunt pianistul, vesnic dansator pe clape,
ritm ce regula imi e, compozitie in eter.
Eu convoc la dans natura, prin sunetele fine,
caci oameni nu si i-au dupa ei si simtul retrairii,
eu stiu ce e o clipa risipita pe un tempo,
insa eu cant piano, pentru a cugeta o clipa.
Clipe multe pot aduna, sa le pun pe partitura,
insa in salonul alb, asclut si eu gratia muzicala,
si-am impus o melodie,- valsul ultimei trairi,
pentru a vedea in clipa ultima picatura vitala.
ascult... .. .. .. .. .. ... . . . ... .. . . ... ... ... ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu