nu gasesc o limba, prin care iti pot rosti tot,
nu stiu nimic acum, ma aflu, nu pot,
nu cred in sentimentul poetic, in atmosfera ta nebuna,
prin rasul tau comun, efect unic, in a pantecului strabun,
am sa ti plutesc ochii in lacrimi, prinsi in contagioasa cununa.
Am dincolo de toate, arta de a vorbi precum un mut,
Si sunt atat de cunoscut, incat par ceea ce nu sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu