miercuri, 24 februarie 2016

In umbra urmelor

Jazz in Marciac, sau plimbari prin ploaie,
Scrisori catre cineva, rostite sau pe foaie,
La urma urmei, nimic nu ne garanteaza atentie.

Seri lungi, langa persoane sau cei dragi,
Imbracat, dichisit, sau cu simpli nadragi,
La urma urmei, goi suntem doar atunci cand dorim.

Bem un ceai, te cunosc la masa,
Fata ta o recunosc, subtire si trasa,
La urma urmei, nu recunosc pe nimeni din cei pe care nu - I vreau.

Reflectez in fum gros, intr-o bodega,
Astept sa vii, sa vedem cum o sa mearga,
La urma urmei, ce fumam intr-o relatie tot Ia fum se reduce.

Sacrificiu nu este sa ai pe cineva, dar sa fi singur,
Sa fi atent, dornic sa culegi din ploaie doar acel picur,
La urma urmei, ploaia ne uda pe toti in acelasi fel.

Nu doresc sa mai spun nimic, ce e al meu e si al lor,
La urma urmei, noi toti calcam in umbra urmelor.


Semnat: pacientul propriei existente.

Niciun comentariu: