Defunctilor sau celor vii

In coloana pamantului negru, ce in praf se aduna,
prin ochi zaresc, dorinte impletite in lacrimi, precum nisipul intr-o duna,
si ce-as vrea sa vad, nu ai cum sa devii,
nici in ochii parintilor,al defunctilor sau al celor vii.

Asfaltul asculta pasii, in cerneala serilor confuze,
sunetul infasoara trupul, in luminile lunilor difuze,
si n-as putea sa te ascult acum, nici nu ai putea sa mi scrii,
pe limba mea, al defunctilor sau a celor vii.

te zaresc in proverbe dar si in cuvinte simple, si ce...
as putea sa te sarut confuz, sa ma prostesc precum un novice,
sa te pasesc prin iarba, prin a sunetului ploaie, de-ai vrea sa vii,
in drumul meu, al defunctilor sau a celor vii.

pe buzele tale, romante se strang adesea, si ma culegi prezent,
pe trupul tau stau tatuaje creonate, iar prin- paru-ti mana mi trece permanent,
as vrea sa fiu o falanga din degetul aratator, obraji de ai putea strivii,
mi-ai strivii si zambetul meu, al defunctilor sau al celor vii.

si acum..... in puncte de suspensie te dansez in valsul podelei prafuite,
se scot la cina, sa nu mai vina, caci o vina o am eu, in vise chinuite,
dar stiu in chipul tau, privirea ti- ador si stiu ca ai putea mintii,
despre viata mea, a defunctilor sau a celor vii.