miercuri, 27 decembrie 2017

Chipul unui mehuzin

Host unda mis extendum

Gazda e unda unui vis exterior

Chipul e un manunchi de lacrimi incarnate

Mainile sunt umbrele unei adieri de vant

Vocea este picatura de sirop scapata de zeul sunetului

Ochiul este creta peisajelor dincolo de soare

Iar intr-un totul regasesc extensia mea,

tocul usii e cernut inca de la inceput

iar prin calcarea sa, imi construiesc trupul,

iau forma carnala de aici, fara o materie a ceea ce simt.




Niciun comentariu: